ARN-ul mesager reprezintă ”manualul” după care,
celulele umane învață ?
Presa franceză , pune întrebări incomode care ar putea face lumină în plandemia ce a terorizat lumea.
Există o legătură între vaccinuri și ultimii mutanți?
Comunicatul de presă al Academiei de Medicină spune că este posibil, iar unele fapte mă tulbură. În plus, datele de pe teren par a confirma această ipoteză: vaccinul AstraZeneca a fost testat pentru faza a 3-a în trei ţări: 2 serii în Anglia, una în Africa de Sud şi una în Brazilia. Exact în aceste 3 ţări a apărut şi mutantul N501Y, care are proteina spike modificată pentru a face intrarea lui în celulele umane mai uşoară, de unde şi contagiozitatea mai ridicată.
Coincidență sau nu? Nu știu, dar poate ar trebui să ne uităm la această coincidență. Vaccinul a fost apoi testat în Statele Unite și Japonia, țări care urmează să fie monitorizate.
Între timp familia Sars-Cov-2 este „încântată” să anunțe nașterea celui mai tânăr mutant: E484K. O fi oare în urma testării altui vaccin ?
Vezi Sursa infă AICI
Vaccinurile experimentale ARN mesager produc „proteine spike”, cauzatoare de boală, pe care persoanele vaccinate le pot transmite celor cu care intră în contact.
În ultimul număr al publicației sale,America’s Frontline Doctors (AFLDS) trage un semnal de alarmă în privința proteinelor spike din vaccinurile experimentale ARN mesager.
AFLDS avertizează că aceste proteine spike au capacitatea:
1. De a trece prin „bariera hemato-encefalică”, provocând distrugeri neurologice;
2. De a fi „răspândite” de persoanele vaccinate, îmbolnăvind copiii și adulții nevaccinați;
3. De a provoca sângerări vaginale neregulate și pierderi de sarcină la femei.
Publicat săptămâna trecută și având titlul „Identificarea complicațiilor post-vaccinale și cauzele lor: O analiză a datelor pacienților COVID”, scopul articolului este de „a oferi informații suplimentare pentru cetățeni, experții în sănătate și politicienii interesați despre efectele adverse și alte probleme post-vaccinare rezultând de la cele trei vaccinuri experimentale administrate în prezent cu autorizare de urgență de către Agenția americană a Hranei și Medicamentului (FDA)”.
Amintim că, în Statele Unite, vaccinurile utilizate sunt cele produse de Pfizer, Moderna și Johnson & Johnson.
Organizația non-profit subliniază miile de efecte adverse legate de aceste vaccinuri și înregistrate de Centrul pentru Controlul și Prevenția Bolilor (CDC) în Sistemul de Raportare a Efectelor Adverse ale Vaccinurilor (VAERS).
„Totuși, aceste complicații au avut parte doar de o mică parte din atenția acordată controverselor privind cheagurile de sânge provocate de vaccinurile Johnson & Johnson”, comentează cu amărăciune asociația medicilor americani. „De ce?”
Examinând cu atenție aceste date, AFLDS prezintă „unele categorii importante de îngrijorări neabordate până acum nici de FDA, nici de CDC, afirmând că ignorarea de către aceste organisme de reglementare a acestor aspecte reprezintă o abdicare de la cercetarea medicală fundamentală”.
AFLDS a împărțit aceste motive de îngrijorare în următoarele categorii:
1. Există temeri importante privind larga distribuire a acestor noi vaccinuri, care folosesc o nouă tehnologie și care nu sunt decât experimentale, în lipsa aprobării depline a FDA.
În loc să folosească un răspuns antigen atenuat – așa cum se întâmplă în cazul vaccinurilor convenționale – acești agenți experimentali introduc așa-numita „proteină spike” în sistemul pacientului.
„Este nevoie de ani pentru a ști că ceva nou este sigur”, arată documentul AFLDS. „Nimeni nu știe cu certitudine implicațiile de sănătate pe termen lung pentru corp și creier, în special la tineri, ale proteinei spike. În plus, dacă vor apărea probleme cu această proteină, nu va mai exista nici o modalitate pentru a mai împiedica efectele adverse la cei deja vaccinați.”
2. Spre deosebire de vaccinurile convenționale, aceste proteine spike, împreună cu „nanoparticulele lipide”, au capacitatea de a trece prin „bariera hemato-encefalică” care oferă o protecție specială pentru aceste zone sensibile ale corpului.
„Pur și simplu nu a fost suficient timp pentru a ști ce probleme ale creierului și cât de des vor apărea ele din această cauză”, avertizează documentul.
Printre riscurile pe care le prezintă o asemenea penetrare se numără „inflamația cronică și tromboza (cheagurile) din sistemul neurologic, care duc la tremor, letargie cronică, atacuri cerebrale, paralizie Bell, și simptome ALS (scleroză amiotrofică laterală). Nanoparticulele lipide pot fuziona cu celulele cerebrale, ducând la o maladie neuro-degenerativă întârziată. Iar proteina spike indusă de ARN mesager se poate atașa de țesutul cerebral de 10 până la 20 de ori mai puternic decât proteinele spike care fac parte (în mod natural) din virusul original.”
3. În condițiile în care vaccinurile experimentale produc multe trilioane de proteine spike în corpurile pacienților, indivizii vaccinați „pot transmite unele dintre aceste particule (proteine spike) provocându-le boala”.
După cum arată documentul AFLDS, răspândirea se poate realiza „prin expunerea la mediul înconjurător”, inclusiv „prin inhalare sau contact al pielii” cu o persoană vaccinată cu un astfel de vaccin experimental sau care a fost expusă în același mod.
Iar acest lucru, arată AFLDS, poate fi periculos. „Proteinele spike sunt patogene (provocatoare de boli) la fel ca virusul în întregul său”.
Mai mult, aceste „proteine spike se atașează mai strâns decât virusul integral”, fapt care provoacă „pericardite, erupții de piele, pneumonie, cheaguri de sânge la extremități și la creier, paralizie Bell, sângerări vaginale și pierderi de sarcină raportate la persoane care au fost în apropierea unor persoane vaccinate.”
O asemenea transmisie „pare să provoace o întreagă varietate de boli autoimune (când corpul își atacă propriile țesuturi) la anumite persoane”.
În plus, alte riscuri grave chiar și pentru cei nevaccinați sunt posibile din cauza faptului că aceste „proteine spike pot trece de bariera hemato-encefalică, spre deosebire de vaccinurile tradiționale”.
4. Acest mod de transmisie îi face vulnerabili pe copii dacă se află în proximitatea părinților și profesorilor cărora li s-au administrat aceste vaccinuri experimentale.
În vreme ce riscul COVID-19 pentru tineri este descris ca „nesemnificativ”, cu o rată de supraviețuire de 99,97% pentru cei sub 20 de ani, AFLDS este îngrijorat că unii copii pot deveni simptomatici din cauza proximității cu persoanele vaccinate.
Astfel, există pericolul ca „birocrații din sănătatea publică” să folosească asemenea cazuri pentru „a specula că boala la copii este legată de o tulpină SARS-CoV-2”, când în realitate este rezultatul contactului cu adulții vaccinați.
5. „AFLDS a luat cunoștință de miile de rapoarte despre sângerări vaginale, sângerări vaginale post-menopauză și pierderi de sarcină în urma vaccinării COVID-19, precum și de raportări accidentale de efecte adverse similare la persoane intrate în contact cu persoane vaccinate.”
În final, conștientă de „imboldul economic irepresibil al companiilor farmaceutice” de a comercializa vaccinurile anti-COVID pentru copii, al doilea rapel și alte asemenea produse, AFLDS insistă ca „experții în sănătate publică să oprească și să evalueze datele despre efectele adverse posibile ale vaccinării și post-vaccinării, până nu este prea târziu”.
Într-o postare recentă, doctorul Vernon Coleman trăgea și el un semnal de alarmă privind pericolul pe care vaccinații îl prezintă pentru persoanele nevaccinate.
Citiți și: O școală privată din Miami, Florida, le-a interzis profesorilor vaccinați să intre în contact cu elevii și a declarat că nu angajează pe nimeni care a făcut injecția experimentală Covid până nu se vor cunoaște informații suplimentare. Așa-zisele vaccinuri Covid se află în faza a III-a de testare, aceasta urmând să se încheie abia în 2023. Vezi Sursa Info AICI
Vezi și despre - Familia Sars-Cov-2 este „încântată” să anunțe nașterea celui mai tânăr mutant: E484K.
Clarificări privind presupusele efecte ale vaccinurilor împotriva COVID-19 asupra ADN-ului uman
Câteva clarificări de natură științifică, urmate de recomandări privind surse suplimentare de informare.
ARN-ul si ADN-ul sunt macromolecule indispensabile tuturor formelor de viață cunoscute până în prezent, alături de proteine, lipide și carbohidrați. ADN-ul uman este localizat în nucleul celular. ARN-ul mesager se găsește în citoplasma celulară – în afara nucleului – și are rol mult mai precis, cum este transmiterea de informații cu privire la sinteza de proteine în celulă. Întrucât ARN-ul mesager nu pătrunde în nucleul celular, nu poate influența ADN-ul celular propriu. Vaccinurile care utilizează tehnologia ARN mesager folosesc o secvență de ARN mesager, care, odată introdusă în celule, transmite mesajul de sintetizare a proteinei Spike, proteină de suprafață a virusului SARS-CoV-2. Cantitatea de ARN mesager corespnzătoare unei doze de vaccin este standardizată, ceea ce va asigura producția unui nivel predefinit de proteină Spike. Identificarea în organismul uman a acestei proteine ca fiind străină declanșează un răspuns imun care este responsabil de construirea imunității împotriva COVID-19. Practic, ARN-ul mesager reprezintă ”manualul” după care celulele umane învață să producă proteina Spike, astfel încât organismul să își construiască mecanismele necesare pentru a se putea apăra împotriva COVID-19 dacă va intra în contact cu virusul SARS-CoV2.
Tehnologia a fost adoptată de către companiile farmaceutice Pfizer, Moderna și CureVac pentru dezvoltarea vaccinurilor împotriva COVID-19. În Uniunea Europeană, nici un vaccin nu poate fi comercializat înainte de încheierea studiilor clinice care să ateste că este sigur și eficace și că îndeplinește condițiile prevăzute de normele și legile în vigoare. Post dateDec 6, 2020
Surse suplimentare de informare
https://www.newsguardtech.com/special-report-covid-19-vaccine-misinformation/
https://www.cdc.gov/vaccines/covid-19/hcp/mrna-vaccine-basics.html
https://vaccination-info.eu/en/vaccine-facts/approval-vaccines-european-union
Cum funcționează în general un vaccin
Vaccinurile conțin forme slăbite sau fragmente (proteine, informație genetică) ale unui microorganism, incapabile să producă boala; ele au rolul de a genera (produce/declanșa) un răspuns imun ce protejează organismul în momentul în care acesta va intra în contact cu patogenul real. Vaccinurile antrenează răspunsul imun propriu și specific organismului uman, inclusiv cel de memorie, prin care corpul învață să recunoască un anumit microorganism străin, să lupte eficient împotriva acestuia și astfel să împiedice îmbolnăvirea în momentul în care se va întâlni patogenul real.
2. Ce tipuri de vaccin există în dezvoltare împotriva COVID-19?
Vaccinuri bazate pe proteine (vaccinuri subunitare): vaccinul conține proteine ale patogenului țintă sau fragmente din acestea obținute prin diferite procese tehnologice, dar nu și informația genetică necesară producerii lor.
Vaccinuri bazate pe vectori virali: vaccinul conține un virus modificat nepatogen (vector) în care sunt introduse fragmente din informația genetică a patogenului țintă. Unii vectori intră în celulele organismului și le furnizează informația necesară pentru a produce singure proteine ale patogenului țintă pentru a declanșa un răspuns imun, iar alții prezintă direct proteinele țintă pe suprafață.
Vaccinuri genetice: vaccinurile conțin fragmente de informație genetică de la patogenul țintă care odată ajunse în celulele de la locul administrării le permit acestora să producă singure proteine pentru a declanșa un răspuns imun. Din această categorie fac parte vaccinurile bazate pe ADN și ARN-mesager. De notat că acestea nu presupun modificarea informației genetice a persoanei vaccinate. Fragmentele genetice livrate în vaccin sunt degradate/eliminate la un interval de timp scurt după vaccinare.
Vaccinuri inactivate: vaccinul conține o formă slabită (atenuată) sau inactivată a patogenului care este incapabilă să producă îmbolnăvirea.
3. Care sunt vaccinurile candidate pentru combaterea pandemiei de COVID-19
În acest moment, Comisia Europeană urmărește dezvoltarea unui portofoliu divers de vaccinuri candidate produse pe platforme diferite, astfel încât să crească șansele de a avea unul sau mai multe vaccinuri disponibile, după autorizarea de punere pe piață acordată de către Agenția Europeană a Medicamentului. În tabelul de mai jos sunt prezentate vaccinurile care sunt în proces de evaluare pentru autorizare la nivelul Agenției Europene a Medicamentului.
Vezi Sursa Info AICI
Vaccinul genetic - dileme etice
Terapia genică este o metodă terapeutică ce utilizează informația existentă în gene pentru a trata o boală genetică prin modificarea unui comportament celular (1). Actualmente sub această procedură se regăsesc trei categorii de tehnici (2):
- Modificarea celulelor pacientului prin tehnici genetice cu scopul ca ele să distrugă celulele bolnave (celule tumorale, de exemplu), prin intermediul unor substanțe toxice pe care celulele pacientului să le producă,
- Introducerea selectivă în celulele bolnave a unei gene care, atunci când va fi citită, va fabrica produse toxice, omorând celula gazdă,
- Introducerea unei gene având ca obiectiv stimularea imunității pacientului (atunci când sistemul său imunitar a permis dezvoltarea bolii).
Una dintre cele mai cunoscute metode de modificare a genomului uman este CRISPR-Cas9 (3). Sub această denumire se ascunde cea mai simplă, versatilă, precisă și eficientă tehnologie care permite cercetătorilor să efectueze mutații genetice, prin înlăturarea, adăugarea sau alterarea secțiunilor, din secvența de ADN vizată.
Evident, în țările care au devenit părți la CDOB și/sau sunt semnatare ale Declarației Universale UNESCO cu privire la Drepturile Omului și Genomul Uman, aceste mutații pot fi folosite numai în scopuri medicale (pentru vindecarea sau prevenirea unor boli sau handicapuri) sau terapeutice (pentru îmbunătățirea sistemului imunitar, de exemplu, sau pentru scăderea valorii mari a colesterolului, când aceasta este condiționată genetic).
Cum funcționează CRISPR-Cas9? (4) În esență, metoda presupune două molecule cheie care introduc o mutație în ADN, respectiv o enzimă numită Cas9 și o piesă de ARN, numită ghid ARN. Ultimul va căuta și va găsi o secvență anume de ADN, pe care-o va viza pentru schimbare (5).
Atât timp cât metoda menționată este utilizată în scopuri medicale sau terapeutice, genele vizate sunt cele purtătoare ale unor boli, cum este hepatita B sau cancerul de diverse tipuri, sau genele care dau predispoziție sapre anumite boli (cum este valoarea mare a acolesterolului, care poate conduce în timp la probleme cardiace, chiar dacă ele nu există încă). Înainte de apariția acestei tehnologii, medicii au încercat să producă mutații genetice prin radiații sau administrarea de substanțe chimice. Noua tehnologie este mult mai eficientă, rapidă, ieftină și deci accesibilă, ceea ce i-a garantat succesul și răspândirea pe piața medicală a terapiilor genice.
În principiu, bioaplicația CRISPR-Cas9 poate fi dezvoltată pentru adăugarea, înlocuirea sau alterarea oricăror gene, referitoare la orice caracteristici ale unei ființe umane. Deocamdată, din ceea ce se cunoaște în lumea științifică, CRISPR-Cas9 a fost utilizată doar pentru modificarea celulor somatice iar nu și a celor germinale, astfel încât modificările nu se vor transmite urmașilor.
În consecință, așa cum era de așteptat, a dat naștere unor neliniști etice întemeiate cu privire la dezvoltarea sa în viitor și la utilizarea rezultatelor, pe măsură ce tehnologia va evolua.
Potențialul bioaplicației CRISPR-Cas9 de a constitui un ”vaccin genetic”, adică de a transmite mutația care înlătură sau previne o boală sau un handicap generațiilor viitoare, nu este ușor de ignorat, chiar dacă la acest moment, față de reglementările existente, o astfel de dezvoltare extensivă a tehnologiei în discuție este ilegală.
Dar există solicitări din partea unor cercetători și medici, iar în timp, vor exista și din partea societății civile, a beneficiarilor direcți ai tehnologiei, pentru modificarea acestei interdicții, cu sau fără păstrarea limitării date de scopul medical urmărit.
Există însă și temeri că odată liberalizată utilizarea metodei CRISPR-Cas9, dată fiind accesibilitatea sa pentru profesioniștii din domeniul medical sau genetic (și nu numai, este o aplicație ce presupune costuri tehnologice reduse), aceasta va conduce la crearea unor mutații care vor afecta ireversibil genomul uman existent astăzi, cu evoluții imprevizibile la generațiile următoare (6).
Un articol semnat de Veronica Dobozi (vdobozi@stoica-asociatii.ro), Partner - STOICA&Asociații.
Note:
(1) US National Library of Medicine, Genetics Home Reference, What is gene therapy?, disponibil la adresa www.ghr.nlm.nih.gov, captură din 12.02.2017.
(2) Idem.
(3) CRISPR (clustered regularly interspaced short palindromic repeats) sunt segmente de ADN procariotic conținând secvențe scurte de baze repetitive. Trei laboratoare diferite au inițiat cercetările care au condus în final la descoperirea CRISP: Universitatea din Osaka, Universitatea din Alicante și un laborator din Olanda.(www.yourgenome.org, captură din 12.02.2017).
(4) David Baltimore, Paul Berg, Michael Bothcan , Dana Carroll, R. Alta Charo, George Church, Jacob E. Corn, George Q. Daley, Jennifer A. Doudna, Marsha Fenner, Henry T. Greely, Martin Jinek, G. Steven Martin, Edward Penhoet, Jennifer Keith, R. Yamamoto, Samuel H. Sternberg, Jonathan S. Weissman, A prudent path forward for genomic engineering and germline gene modification – A framework for open discourse on the use of CRISPR-Cas9 tehnology to manipulate the human genome is urgently needed, Science, vol. 348, issue 6230, p. 36
(5) J. Travis, Breakthrough of the Year: CRISPR makes the cut, Science Magazin, American Association for the Advancement of Science, 17.12.2015.
(6) Mali P., Yang L., Esvelt KM, Aach J, Guell M, DiCarlo JE, Norville JE, Church GM, RNA – guided human genome engineering via Cas9, Science, nr. 339, p. 823-826, februarie 2013.
Vezi Sursa Info AICI
